Drumul spre școală era încet și anost, ca de fiecare dată, având aceleași crăpături ca în prima zi în care a fost parcurs. Băiatul, un puști de vreo paisprezece ani, cu obrazul roșu și zâmbetul lăsat, putea să-l cutreiere la nesfârșit, fără a găsi vreo diferență.
Dar, odată, în timp ce mergea pe obișnuita alee prăfuită, a simțit ceva ascuțit sfâșiându-i pantoful. Aplecându-se și ispectându-și piciorul, a putut observa o piatră prăfuită, care, la contactul cu pielea ce a șters-o de praf, a început să strălucească. Ștergând-o de tricou, a realizat norocul ce tocmai l-a lovit.
Rubinul, piatra prețioasă ce i se odihnea în palme, l-a umplut de bucurie. A început să râdă, să alerge și să țipe, speriind oamenii. Uitând, parcă, de școală, a intrat în primul amanet ce i-a ieșit în cale, trântind ușa în urma lui. S-a aruncat în fața tejghelei și i-a arătat minunata piatră persoanei din fața lui.
Aceasta, începând să râdă, i-a spulberat rapid visele, demonstrându-i adevărata natură a plasticului vopsit. Demoralizat, copilul a lăsat piatra pe tejghea și s-a întors la aleea lui prăfuită, la drumul lui spre școală.
Tema: Compunere în drum spre școală
Data: 19 septembrie 2019
Fiind în clasa a opta și scriind extrem de multe compuneri, m-am decis să le postez aici, pentru a-mi putea urmări evoluția și pentru a afla și părerea voastră, a publicului, asupra lor. Toate vor figura cu eticheta "compunereșcolară" și vor avea tema și data menționate. Sper să vă placă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu