Mă mai știi? Mă mai cunoști? Mai ți minte acele câteva momente pe care le-am trăit împreună?
Ei bine, dacă nu-ți mai amintești n-am să te judec. De ce? Pentru că și în jurul meu timpul s-a scurs cu viteza luminii și a zburat împreună cu gândurile, îndepărtându-le de acest loc. Și eu am fost absorbită de stresul clasei a opta, neputând respira decât argumentări și calcule. Astfel, am fost amândoi în aceeași temniță, printre cei ce n-au timp nici să clipească.
Dar acum eu vreau să evadeze și să încep un nou mod de a fi. Mă vei însoți în acest nou vis, în această nouă călătorie? Dacă da, să știi că inima mea e gata să te prindă și să respire în tandem, hoinărind prin locuri ascunse printre nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu